Honeydew este o soluție de zahăr produsă de mai multe tipuri diferite de insecte, în special cele care se hrănesc prin introducerea proboscidei lor în vasele floemului unei plante. Aceste vase transportă zaharuri dizolvate și alți nutrienți peste tot în plantă, iar insectele suge își folosesc piese bucale în formă de vârfuri pentru a accesa fluxul de bunătăți. În mod ciudat, atunci când o insectă atinge lichidul și începe să suge, presiunea ridicată din vasul de floem face ca o picătură mare de miere să iasă din anusul insectei. Este o sursă valoroasă de hrană pentru alte insecte, inclusiv pentru diferite specii de furnici.
Deși compoziția chimică a mierei a fost studiată din perspectiva valorii sale nutritive pentru furnici și alte specii care se hrănesc cu ea, natura componentelor volatile (sau mirositoare) nu a fost investigată. Este posibil ca mirosurile din secretiile de miere sa fie folosite de insecte pentru a comunica intre ele, mai ales in jurul perioadei de reproducere. Un nou studiu, publicat în Frontiere în știința insectelor, a demonstrat acum că mierea produsă de muștele-lanternele pătate dă naștere la multe molecule organice din aer care sunt atractive pentru alți membri ai speciei și, probabil, joacă un rol important în comportamentul insectelor.
Muște-lanterne pătate (Lycorma delicatula) nu sunt originari din SUA, dar au fost introduși din neatenție din China, unde sunt indigeni. Primul individ a fost înregistrat în Pennsylvania în septembrie 2014. Din păcate, această specie este invazivă și se hrănește cu o gamă largă de pomi fructiferi, ornamentali și lemnos. Indivizii se pot răspândi pe distanțe lungi cu ajutorul persoanelor care transferă material infestat sau obiecte care conțin mase de ouă. Este esențial ca acest dăunător să fie controlat înainte de a se răspândi prea larg, altfel ar putea provoca daune grave industriilor de struguri, livadă și exploatare forestieră din țară.
„Această cercetare este importantă, deoarece primul pas pentru gestionarea oricărui dăunător este să înțelegem biologia și comportamentul lor”, a spus. dr. Miriam Cooperband al Departamentului de Agricultură al Statelor Unite ale Americii, Serviciul de inspecție a sănătății animalelor și plantelor, Divizia pentru protecția plantelor și carantină (USDA APHIS PPQ) din SUA „Pe măsură ce aflăm mai multe despre comportamentul fluturelui pătat, sperăm să găsim o vulnerabilitate pe care o putem folosi să dezvolte instrumente de gestionare a dăunătorilor pentru a-și reduce populația și răspândirea.”
Se pare că muștele-lanternele pătate au un comportament destul de neobișnuit care se poate dovedi o vulnerabilitate. Nu numai că își lasă secrețiile de miere punctate pe subterasa copacilor din habitatul lor, dar formează și agregate în masă pe trunchiurile copacilor selectați. Acolo, ei secretă atât de multă roză de miere încât suprafața trunchiului copacului devine albă și spumoasă și începe să miroasă ca fructe în fermentație. Mulțimi de muște-lanterne se adună în aceste locuri și se adaugă la secreții, în timp ce trunchiurile de copaci vecine sunt lăsate neatinse.
Cooperband și colaboratorii ei s-au întrebat dacă mierea care este excretată în aceste cantități abundente conține poate semiochimice, feromoni care transmit semnale altor muște-lanterne și le modifică comportamentul. În studiile anterioare, cercetătorii au fixat eșantioane mici de muște-lanterne bărbați sau femele pe trunchiul unui copac, închise într-o manșon cu plasă fină. Aceste grupuri au generat în curând agregații mari de mușcărele libere pe trunchiurile copacilor, sugerând cercetătorilor că feromonii au fost într-adevăr implicați în atragerea muștelor-lanterne unul către celălalt.
Pentru a afla dacă mierea conține componente active din punct de vedere comportamental care ar putea influența comportamentul lanternelor, cercetătorii au colectat mostre de miere separat de la masculi și femele de muștele-lanterne pe teren, pentru a le testa în laborator. Ei au găsit numeroase semiochimice prezente, inclusiv patru cetone, șase esteri și trei alcooli, toate care existau la ambele sexe, dar în proporții diferite. Doi compuși au apărut în proporții de peste 1.5 ori mai mari la bărbați decât la femele, în timp ce alți cinci compuși au fost găsiți în concentrații mai mari la femele decât în secrețiile masculine.
Cercetătorii au investigat apoi felul în care mierea a influențat comportamentul lampioanelor, oferindu-le muștelor captive posibilitatea de a se muta în zone cu sau fără diferitele tipuri de miere. Rezultatele lor au arătat că muștele masculi au fost puternic atrase de mierea masculilor, în timp ce atât masculii, cât și femelele erau doar puțin atrași de mierea femelelor. Deși nu este clar ce ar cauza acest comportament, acest lucru este în concordanță cu observațiile despre modul în care aceste insecte se comportă pe teren.
Echipa a continuat să identifice care componente ale mierei au produs cele mai puternice semnale. Cinci molecule au fost testate pentru atracție și s-au dovedit că au profiluri specifice de sex-atractant. Două molecule numite acetat de benzii și 2-octanonă au atras ambele sexe, o moleculă numită 2-heptanonă a atras doar bărbați, o moleculă, 2-nonanona, a atras doar femele, iar o moleculă, 1-nonanol, a respins femelele, dar nu și bărbații. Toți acești cinci compuși servesc, de asemenea, ca componente feromonice pentru speciile din mai multe ordine de insecte, inclusiv albinele și ploșnițele de pat.
Aceste descoperiri sunt doar pașii inițiali pentru a obține o mai bună înțelegere a modului în care, potențial, să se controleze acest dăunător invaziv. Autorii sugerează că descoperirile lor pot ajuta la dezvoltarea măsurilor de control non-insecticide, cum ar fi dezvoltarea de naluci semiochimice pentru detectarea prezenței fluturelui sau pentru a le folosi ca instrumente de captare în masă. Mai sunt multe întrebări de răspuns, cum ar fi dacă există variații sezoniere în acest comportament și dacă există interacțiuni cu microbii din roză care produc substanțele chimice necesare.
„Comportamentul și comunicarea muștelor-lanternele reperate sunt destul de complexe, iar acesta este doar vârful aisbergului. Pe lângă munca noastră de studiere a semnalelor chimice, cum ar fi cele din miere, ne interesează și rolul vibrațiilor substratului în sistemul lor de comunicare”, a spus Cooperband. „Cercetarea viitoare s-ar putea concentra pe înțelegerea modului în care se localizează reciproc atunci când se adună și își găsesc pereche folosind mai multe tipuri de semnale.”
Verificați-ne pe EarthSnap, o aplicație gratuită oferită de Eric Ralls și Earth.com.