Sistemul alimentar global este nesustenabil. Deși valorează aproximativ 8 trilioane de dolari anual, impactul său negativ este evaluat la aproximativ 12 trilioane de dolari. Și aceasta nu este singura contradicție a sistemului. În întreaga lume, sistemele alimentare sunt afectate de schimbările climatice (din cauza vremii perturbatoare și a temperaturilor în creștere) și aduc contribuții semnificative la acestea (prin emisiile de gaze cu efect de seră și distrugerea biodiversității). Milioanele de locuri de muncă pe care le oferă sunt adesea de calitate scăzută și prost plătite. Și, cel mai semnificativ, ei eșuează în scopul lor final de a oferi tuturor alimente sănătoase la prețuri accesibile, scrie Simon Zadek la eijnsight.
Sistemul alimentar global este nesustenabil. Deși valorează aproximativ 8 trilioane de dolari anual, impactul său negativ este evaluat la aproximativ 12 trilioane de dolari. Și aceasta nu este singura contradicție a sistemului. În întreaga lume, sistemele alimentare sunt afectate de schimbările climatice (din cauza vremii perturbatoare și a temperaturilor în creștere) și aduc contribuții semnificative la acestea (prin emisiile de gaze cu efect de seră și distrugerea biodiversității). Milioanele de locuri de muncă pe care le oferă sunt adesea de calitate scăzută și prost plătite. Și, cel mai semnificativ, eșuează în scopul lor final de a oferi tuturor alimente sănătoase la prețuri accesibile, scrie Simon Zadek la eijnsight.com.
Deoarece sistemul alimentar global este fundamental neviabil, schimbarea este inevitabilă. Dar reformele radicale necesare pentru a crea un sector inclusiv, durabil, care produce alimente hrănitoare pentru populația lumii pot avea consecințe devastatoare pe termen scurt. Dacă adoptăm o abordare greșită, încorporarea costurilor reale de producție în sistemele alimentare ar putea declanșa falimentul pe scară largă, ar putea devasta șomajul rural, ar putea crește prețurile și poate crește sărăcia.
Cu toate acestea, cea mai bună modalitate de a realiza o tranziție rapidă, echitabilă și sigură către un sistem alimentar global durabil, care poate furniza alimente sănătoase la prețuri accesibile pentru toți este o chestiune de dezbatere aprinsă. Acest lucru se reflectă în discuțiile stridente și în mare măsură neproductive care au loc în perioada premergătoare Summit-ului Națiunilor Unite privind Sistemele Alimentare, care va avea loc în timpul Adunării Generale a ONU din această lună.
Din punct de vedere al producției, susținătorii agriculturii regenerative se opun cu vehement unei noi generații de producție de alimente fără sol, cum ar fi „proteinele alternative” cultivate în laborator și agricultura verticală. Dar este dificil să se extindă rapid agricultura regenerativă. Sistemele fără sol trebuie să fie o parte majoră a soluției, având în vedere amprenta lor de carbon și utilizarea apei reduse dramatic, impactul minim asupra biodiversității și potențialul de a furniza rapid alimente ieftine și sănătoase la scară.
Rolul finanțelor în această tranziție nu este mai puțin controversat.
Plângerile cu privire la influența nejustificată a unui număr limitat de actori privați asupra deciziilor care afectează întregul sistem alimentar global au un anumit merit. Financiarizarea – impulsul de a maximiza rentabilitatea financiară ajustată la risc – este în creștere în sistemul alimentar global, iar concentrarea pieței este în creștere. De exemplu, doar zece companii controlează jumătate din piața mondială de semințe, iar patru firme din agrobusiness reprezintă 90% din comerțul global cu cereale. Doar 1% dintre firmele agricole dețin 65% din terenurile agricole disponibile.
Deoarece sistemul alimentar global este fundamental neviabil, schimbarea este inevitabilă. Dar reformele radicale necesare pentru a crea un sector inclusiv, durabil, care produce alimente hrănitoare pentru populația lumii pot avea consecințe devastatoare pe termen scurt. Dacă adoptăm o abordare greșită, încorporarea costurilor reale de producție în sistemele alimentare ar putea declanșa falimentul pe scară largă, ar putea devasta șomajul rural, ar putea crește prețurile și poate crește sărăcia.
Cu toate acestea, cea mai bună modalitate de a realiza o tranziție rapidă, echitabilă și sigură către un sistem alimentar global durabil, care poate furniza alimente sănătoase la prețuri accesibile pentru toți este o chestiune de dezbatere aprinsă. Acest lucru se reflectă în discuțiile stridente și în mare măsură neproductive care au loc în perioada premergătoare Summit-ului Națiunilor Unite privind Sistemele Alimentare, care va avea loc în timpul Adunării Generale a ONU din această lună.
Din punct de vedere al producției, susținătorii agriculturii regenerative se opun cu vehement unei noi generații de producție de alimente fără sol, cum ar fi „proteinele alternative” cultivate în laborator și agricultura verticală. Dar este dificil să se extindă rapid agricultura regenerativă. Sistemele fără sol trebuie să fie o parte majoră a soluției, având în vedere amprenta lor de carbon și utilizarea apei reduse dramatic, impactul minim asupra biodiversității și potențialul de a furniza rapid alimente ieftine și sănătoase la scară.
Rolul finanțelor în această tranziție nu este mai puțin controversat.
Plângerile cu privire la influența nejustificată a unui număr limitat de actori privați asupra deciziilor care afectează întregul sistem alimentar global au un anumit merit. Financiarizarea – impulsul de a maximiza rentabilitatea financiară ajustată la risc – este în creștere în sistemul alimentar global, iar concentrarea pieței este în creștere. De exemplu, doar zece companii controlează jumătate din piața mondială de semințe, iar patru firme din agrobusiness reprezintă 90% din comerțul global cu cereale. Doar 1% dintre firmele agricole dețin 65% din terenurile agricole disponibile.